O inimă milostivă

El pan 5, 14. 240-241. El pan 2, 135

Deşi aţi auzit vorbindu-se atāt de mult despre milostivire nu vă va fi uşor să īnţelegeţi ce experimentează o inimă milostivă.

Milostivire cred că este compătimirea pe care o simţim atunci cānd recunoaştem suferinţa aproapelui apăsat de greutatea unei nenorociri.

Cred că vom fi milostivi dacă suferinţele aproapelui ne vor produce şi nouă suferinţe, dacă durerea lor ne provoacă plānsul.

Cine-l iubeşte cu adevărat pe Isus varsă multe lacrimi pentru că vede cum mulţi dintre fraţii săi nu-l iubesc, īl jignesc şi rareori acceptă voinţa sa; aceasta este cea mai cumplită nenorocire pentru un om.

Inima prietenoasă, care cu adevărat īl iubeşte pe Isus, este delicată, īncearcă să nu-l jignească pe aproapele şi vrea să evite tot ceea ce-i poate provoca neplăceri. Simte o adāncă părere de rău cānd realizează că a comis o imprudenţă şi uită cu uşurinţă tot răul pe care aproapele i-l provoacă, iar dadă şi-l aminteşte, este numai pentru a i-l prezenta lui Isus şi a-i cere să-i ajute pe fraţii săi să devină aşa cum El doreşte.

Doamne, dă-ne iubire, dă-ne dragoste adevărată, fă ca să-l iubim din inimă pe aproapele; numai iubindu-i pe fraţii noştri īl vom iubi pe Isus. Eu vreau să-i iubesc pe toţi, buni şi răi. Păcatul nu, Isuse al meu, dar păcătosul să-l iubesc pentru ca să se īntoarcă la tine şi să te iubească.