I Staţiune:
ultima cină a lui isus - euharistia.

A-l imita pe Isus înseamnă a alege să facem din propria viaţă un dar pentru aproapele.

Viaţa divină în noi se alimentează cu Trupul şi Sângele bunului Isus; astfel noi suntem transformaţi în El.

II Staţiune:
agonia lui isus în grădina măslinilor.

A-l imita pe Isus înseamnă a alege să ne abandonăm voinţei lui Dumnezeu şi atunci când suntem în încercări.

Adevărata iubire se alimentează din dăruire; până şi suferinţa devine dulce atunci când iubeşti.

Ştiinţa sfinţilor este suferinţa constantă pentru Dumnezeu.

III Staţiune:
biciuirea lui Isus.

A-l imita pe Isus înseamnă a alege să nu ne apărăm, să tăcem, să ne abandonăm.

Vreau să încerc să mă pregătesc să accept cu răbdare şi cu bucurie şi numai din iubire pentru Dumnezeu, greutăţile, suferinţele, persecuţiile.

IV Staţiune:
isus este condamnat la moarte:
îi pun pe umeri crucea grea.

A-l imita pe Isus înseamnă a alege să iubim şi crucile.

Conformându-ne voinţei lui Dumnezeu vom fi mulţumiţi şi când suferim apăsaţi de dureri şi nevoi; tot ceea ce bunul nostru Tată consimte pentru noi este ceea ce noi avem nevoie.

V Staţiune:
isus o întâlneşte pe mama sa.

A-l imita pe Isus înseamnă a ne organiza în viaţa contând pe ajutorul matern al Preasfântei Fecioare.

Bunul Isus ştia foarte bine că noi, pentru a putea avansa în bunătate, printre greutăţi şi încercări, aveam nevoie de afectul unei mame; acolo unde este mama se poate spune că nu mai sunt greutăţi insuportabile. De aceea bunul Isus ne-a dăruit-o pe Mama sa.

Maria este cea care ne ajută să ne purificăm de tot ceea ce este rău şi să ne asigurăm de uniunea noastră cu Dumnezeu.

VI Staţiune:
simon din cirene îl ajută pe isus să-şi ducă crucea.

A-l imita pe Isus înseamnă să fim blânzi şi milostivi în viaţă.

Să ne obişnuim să facem pentru aproapele ceea ce am vrea ca aproapele să facă pentru noi. Tot ceea ce facem pentru aproapele o facem pentru Isus însuşi.

Atunci când întâlneşti o persoană în suferinţă, fizică sau morală, nu încerca s-o ajuţi sau să-i adresezi vre-un cuvânt mai înainte de a o privi cu duioşie şi compătimire.

VII Staţiune:
isus vorbeşte femeilor îndurerate.

A-l imita pe Isus înseamnă a ne propune să iertăm întotdeauna.

Dacă am avut nenorocirea de a pierde viaţa harului prin vreun păcat, să alergăm la Sacramentul Împăcării cu Dumnezeu prin care greşelile noastre sunt spălate cu Sângele preţios a bunului Isus.

Trebuie să avem mare încredere în iertarea lui Dumnezeu; precum fiul rătăcitor să ne aruncăm în braţele lui Dumnezeu, tatăl nostru bun.

VIII Staţiune:
isus cade la pământ sub povoara crucii.

A-l imita pe Isus înseamnă a ne propune să fim milostivi în viaţă.

Până şi omul căzut în prăpastia cea mai adâncă a păcatului se poate salva, pentru că şi acolo îl urmează iubirea şi îndurarea Dumnezeului său.

Mântuitorul nostru a instituit Sacramentul Împăcării pentru a-l reabilita pe cel păcătos: îl ajută să iasă din prăpastia adâncă în care căzuse şi îl aşează pe culmile înalte pe care el nici măcar nu avusese curajul să şi le imagineze.

IX Staţiune:
isus este despoiat de hainele sale.

A-l imita pe Isus înseamnă a ne propune să fim mereu umili.

Ajută-mă, Isuse al meu, să mă despart de ceea ce nu-ţi place ţie.

Domnul Isus cunoaşte mizeria noastră şi ne este mereu alături; trebuie să ne adresăm Lui cu umilinţă. El iartă şi uită.

X Staţiune:
isus este răstignit pe cruce.

A-l imita pe Isus înseamnă a căuta să fim mereu recunoscători.

Toţi oamenii ar trebui să caute să facă ceea ce-i place lui Dumnezeu şi să nu-l jignească, nu de frică ci din iubirea de fiu.

Deseori trebuie să ne amintim beneficiile pe care Domnul ni le-a făcut; trebuie să vorbim tuturor celor care ne sunt alături pentru a reaprinde în noi şi în ei dragostea pentru caritate.

XI Staţiune:
isus moare pe cruce.

A-l imita pe Isus înseamnă a alege să plătim noi înşine pentru binele celor din jur.

Dumnezeu iubeşte precum o mamă pe acele persoane care, deşi împovărate cu mizerii, vor şi depun efort pentru a fi aşa cum El doreşte.

Este nedemn de Evanghelie cel care nu este gata să se lase umilit precum bobul de grâu ce, pentru a rodi multe alte spice, se ascunde sub pământ, putrezeşte şi moare.

XII Staţiune:
isus este aşezat în braţele mamei sale.

A-l imita pe Isus înseamnă a alege să ne lăsăm conduşi de Preasfânta Fecioară Maria.

Maria este creatura care ce-l mai arzător l-a iubit pe Isus; Cea care cu multă generozitate a acceptat încercările vieţii, pline de sacrificii, sărăcie, lipsuri şi dureroasa imolare a Fiului său pe Calvar.

Sufletul omului nu-l poate avea pe Isus decât prin Maria; Ea intervine, precum Mijlocitoare, între Fiul său şi cei care-l roagă.

XIII Staţiune:
isus este înmormântat.

A-l imita pe Isus înseamnă a alege să facem astfel încât inima noastră să nu fie pentru Isus nicicând un mormânt de piatră rece.

Înmormântarea lui Isus se repetă mistic în fiecare zi în Sfânta Împărtăşanie care este depunerea Trupului Sfânt în inima noastră. Fă, Isuse al meu, ca inimile noastre să nu fie niciodată pentru tine morminte de piatră rece ci tabernacole vii, încălzite de focul iubirii tale, parfumate de tămâia rugăciunii, stropite cu smirna mortificării.

Pentru a ne înălţa inima la Dumnezeu nu ne trebuiesc multe învăţături: este de-ajunsă convingerea că Dumnezeu este tatăl nostru.

XIV Staţiune:
învierea lui isus

A-l imita pe Isus înseamnă să credem întotdeauna că Dumnezeu nu trădează speranţa noastră.

Atunci când credinţa ne conduce toate lucrările noastre rodesc pentru cer sub cerul carităţii.

Credinţa ne va deschide orizontul infinit al timpului şi al eternităţii; ne va indica ţelul fericit al vieţii şi ne va susţine cu speranţa că vom ajunge la Dumnezeu.