Ce trebuie să facem pentru a ne întâlni cu Dumnezeu?

El pan 15, 197-199. 201-202. 213

Pentru a ne întâlni cu Dumnezeu nu trebuie să ne obosim prea mult alergând încoace şi încolo: El este foarte aproape de noi, chiar înăuntrul nostru. Este foarte aproape de noi deoarece este prezent în toate creaturile care ne înconjoară şi tocmai aici noi trebuie să-l căutăm mai întâi.

Să-l contemplăm înăuntrul nostru, dat că trupul nostru poate deveni un Tabernacol viu, dacă îl invităm pe Domnul să rămână cu noi, convinşi că El va rămâne şi va locui în inima noastră săracă şi mizerabilă. Atunci vom trăi sub privirea sa iubitoare şi sub influenţa sa; îl vom adora şi împreună cu El ne vom strădui să ne sfinţim noi şi aproapele nostru.

Să sigilăm inima noastră cu sfânta perseverenţă şi astfel Isus va rămâne în noi, precum bobul de grâu care încolţeşte, creşte şi rodeşte în abundenţă.

Cu această persuasiune, prezenţa oaspetelui divin ne va ajuta să evităm păcatul şi să nu-l jignim. Câtă încredere ne poate cauza gândul că oricât de mari or încercările pe care trebuie să le suportăm, tentaţii, slăbiciuni, vlăguiri, putem fi siguri de victoria finală întrucât vom fi ajutaţi de El, cel Atotputernic căruia nimic nu i-se poate opune!

Cunoaşterea lui Dumnezeu conduce la iubirea de Dumnezeu pentru că El este nespus de demn de a fi iubit; cunoaşterea de noi înşine conduce la recunoaşterea nevoii noastre de Dumnezeu pentru a îmbunătăţi calităţile pe care El ni le-a dăruit, şi pentru a corecta slăbiciunile şi mizeriile noastre.

Trebuie să ne examinăm caracterul: acesta este determinant în orizontul perfecţiunii şi este foarte important în relaţiile noastre cu aproapele. Un caracter bun, capabil să se adapteze este foarte util pentru a înainta în perfecţiune şi pentru a-l ajuta şi pe aproapele; în schimb, un caracter mai puţin bun constituie în general un mare obstacol în faţa binelui nostru şi cel al aproapelui.