Dumnezeu, izvorul iubirii fraterne

El pan 1, 30-31. 33-34

Porunca iubirii pentru aproapele nu este identică cu cea care ne cere să-l iubim pe Dumnezeu, pentru că pe Dumnezeu trebuie să-l iubim în El şi pentru El în timp ce pe aproapele îl iubim în Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Îi este totuşi asemănător întrucât una nu se poate înţelege fără cealaltă şi amândouă se referă la Dumnezeu; prima în mod direct, a doua în mod indirect.

Această poruncă este adevărată şi dreaptă pentru că noi, cei care vom fi împreună în cer, trebuie să ne iubim şi aici pe pământ. Este drept, fiicele mele, pentru că, aşa cum nouă Dumnezeu ne cere să-l iubim pe aproapele, la fel fiecăruia îi cere să ne iubească; dacă vom asculta aceste porunci, cu siguranţă ne vom iubi unii pe alţii.

Caritatea, iubirea pentru aproapele, fiicele mele, este foarte importantă; este a doua poruncă, după cea care ne porunceşte să-l iubim pe Dumnezeu şi care poruncă conţine în sine întreaga lege divină.

Este voinţa lui Dumnezeu ca noi să-l iubim pe aproapele în Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, la fel cum Dumnezeu ne-a iubit pe noi. Suntem obligaţi să-i iubim pe fraţii noştri pentru că această iubire este legată de iubirea de Dumnezeu şi-n plus, El considera pentru El iubirea dăruită aproapelui.