Exigenţele iubirii

El pan 1, 35-41

Uniunea cu aproapele trebuie să fie precum uniunea dintre membrele unui corp care se ajută reciproc în perfecţionare, în toate nevoile; exige de la noi îndepărtarea, prin umilinţă, a tot ceea ce o poate obstacula. În particular mod viciile care i se opun.

Nu trebuie să invidiem pe nimeni; iubirea trebuie să înceapă în inimă şi să continue în fapte. Trebuie să avem multă stimă pentru aproapele şi să-l vorbim de bine; să nu întindem vorba rea, cu privire la aproapele, cu atât mai mult dacă cunoaştem lucruri care pe ei îi pot răni. Să avem pentru ei numai cuvinte bune care să favorizeze caritatea; să ne abţinem de la îndărătnicie, de la antagonism, de al corecta atunci când nu este numaidecât nevoie.

Nu este de ajuns să înfăptuim binele ci trebuie să-l împlinim astfel încât să manifesteze buna noastră intenţie.

Când se verifică un dezacord cu aproapele să nu răspundem cu acelaşi ton ci să simulăm cu multă umilinţă.

Să ne amintim că atunci când cineva ne procură o neplăcere trebuie;

• să ţinem la distanţă de noi până şi dorinţa răzbunării; iertarea noastră să nu consiste numai în a nu-i dori răul aproapelui dar să înlăturăm de la noi orice urmă de amărăciune şi neplăcere;
• să nu păstrăm ostilitate faţă de careva; să ne abţinem de la prejudicii temerare, cu atât mai grave cu cât mai important este acel lucru de care-l acuzăm pe aproapele în inima noastră;
• să nu uităm că prejudecăţile temerare provin de la îngâmfarea din inima noastră.