Omul drept

El pan 8, 1159. 1162-1163

Este drept omul care se dedică întru totul datoriei sale, omul care urăşte răul şi iubeşte binele şi în această iubire creşte şi se perfecţionează.

În omul drept străluceşte dreptatea liberată de orice interes personal şi curăţia inimii care refuză să se ataşeze de bine-stare şi orice umbră de dezordine.

Când sufletul este îmbrăcat în harul sfinţitor izvorăsc din el râuri de virtuţi, haruri şi daruri supranaturale care-i dăruiesc o frumuseţe de nedescris. Ne este imposibilă descrierea întregii valori, sublimitatea harului acestor bijuterii a bogăţiei lui Dumnezeu pe care noi le numim virtuţi teologale, întrucât numai Dumnezeu le posedă în sine şi le poate dărui creaturilor sale.

Cu credinţa, speranţa şi dragostea se îmbogăţeşte inteligenţa şi voinţa, principalele întăriri ale sufletului; inteligenţa se întăreşte prin lumina care emană din cuvântul lui Dumnezeu; voinţa se întăreşte prin posedarea bunătăţii supreme.