Testamentul spiritual al Maicii Speranţa

El pan 24, 44

Totul din iubire

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt, scriu acest testament preaiubiţilor mei fii şi preaiubitelor mele fiice.

Preasfântei Fecioare încredinţez toţi fii şi toate fiicele mele, ambele şi preaiubitele mele Congregaţii şi pe toţi săracii adăpostiţi în ele.

Doresc să las fiilor şi fiicelor mele moştenirea pe care eu gratuit şi fără merite proprii am primit-o de la bunul Isus.

Aceste bunuri sunt: o credinţă vie în Veşnicul Părinte, în Dumnezeiescul său Fiu, şi în Duhul Sfânt, în Sfânta Evanghelie, în Sfânta Euharistie, în triumful Învierii şi în Mărirea bunului Isus, şi în tot ceea ce învaţă Sfânta noastră Mamă Biserica, catolică, apostolică, romană. O speranţă stăruitoare, o dragoste arzătoare, o mare iubire pentru bunul Isus şi Constituţiile pe care El mi le-a dictat şi pe care eu, sărmană creatură, le-am scris cu mare credinţă şi încredere, pentru ca preaiubiţii mei fii şi ale mele preaiubite fiice să se îmbogăţească pentru viaţa veşnică căci, practicându-le întru totul, ele vor fi un capital consistent care îi vor îmbogăţi în Patria cerească: îi avertizez că bunul Isus, va face dreptate acelor fii şi fiice care, dovedind lipsă de iubire şi respect pentru iubitele lor Constituţii, nu vor împlini ceea ce ele comandă şi vor încerca să schimbe sau să corecteze acele părţi care exprimă esenţa şi idealul acestor sfinte Constituţii.

Doresc ca toţi fii şi fiicele mele să fie foarte săraci în bunuri materiale dar foarte bogaţi în virtuţi, mai ales în virtuţile cardinale: prudenţa, dreptatea, tăria şi cumpătarea, virtuţi care reprezintă patima şi moartea Învăţătorului nostru. aceste virtuţi trebuie să strălucească în Fiul şi Slujitoarea Iubirii Milostive, împreună cu credinţa, nădejdea şi dragostea.

Aceste îndemnuri le dau preaiubiţilor mei fii şi fiice: fiţi umili, iubiţi-vă unii pe alţii, îndepărtaţi de la judecăţi temerarii, nu căutaţi să obţineţi locuri sau misiuni elevate, abandonaţi-vă obedienţei precum copii cei mici; nu vă certaţi, nu vă contraziceţi; nu vă preocupaţi de ceea ce nu este de datoria voastră; fiţi caritativi şi iubitori de rugăciune; străduiţi-vă să vă îndepărtaţi de voi înşivă şi să vă dispreţuiţi; veţi reuşi prin cunoaşterea Dumnezeului nostru, a iubirii sale, şi prin recunoaşterea nimicniciei, a mizeriilor noastre. Străduiţi-vă să împliniţi în toate voinţa Dumnezeului nostru şi nu căutaţi nicicând să fiţi preamăriţi voi ci Dumnezeu.

Evitaţi, fii mei, avariţia; dezlipiţi-vă de cele pământeşti pentru că Fiul şi Slujitoarea Iubirii Milostive trebuie să se dedice carităţii, celor divine spirituale, şi vor reuşi numai dacă inimile lor vor fi în bunul Isus. Fiţi atenţi şi nu vă interesaţi de acele lucruri care nu au nimic de a face cu vocaţia voastră, nici în numele carităţii sau a prudenţei.

Rugăciunea pe care o adresez bunului Isus în ceasul morţii trupului meu şi vieţii sufletului meu, în numele milostivirii şi iubirii Dumnezeului meu: îi cer bunului Isus ca El şi Preamărirea lui Dumnezeu să fie intenţia tuturor fiilor şi fiicelor mele; El să fie mereu avocatul lor şi să-i apere de duşmanii Congregaţiilor, repetând pentru ei: “Tată, iartă lor pentru că nu ştiu ceea ce fac”.

Fă, Isuse al meu, ca în ceasul morţii toţi fii şi fiicele, plini de iubire şi încredere, să repete ceea ce eu îţi spun acum, încrezându-mă în dragostea, iubirea şi îndurarea ta: “Tatăl meu, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul meu”.