Pace şi concordie

Părerea noastră despre aproapele este ceea ce distruge pacea şi armonia.

Pentru ca să trăim uniţi lui Isus eu cred că trebuie să mortificăm sensurile noastre şi să evităm prezumţia pentru că aceasta ne cauzează mari probleme în viaţa de credinţă şi în relaţiile cu semenii noştri.

Am vrea să nu avem nevoie de nimeni şi uneori chiar ne costă să acceptăm învăţăturile de credinţă; le criticăm şi le interpretăm în felul nostru.

Ne încredem atât de mult în judecata noastră încât nu avem nevoie de părerea nimănui, mai ales a superiorilor.

Aşa se formează încăpăţinarea şi, fără scrupule, condamnăm opiniile contrarii nouă sau părerilor noastre.

Superbia distruge pacea, iubirea de aproapele şi armonia.

Eu vă îndemn să vă îmbrăcaţi în haina umilinţei, a dragostei, a modestiei şi răbdării.

Să nu uitaţi că sufletul orgolios nu se poate eleva la înălţimea iubirii lui Dumnezeu.

Bunului Isus îi cer ca să ajute fiilor şi fiicelor mele ca în orice moment să împlinească propunerile lor bune şi să le dea puterea de a stăpâni patimile lor iar acestea să producă roadele pe care El le doreşte.

Rugaţi-vă cu toţii pentru ca această mamă a voastră să trăiască mereu unită bunului Isus, dispusă să-i dăruiască tot ce El îi va cere, cu orice preţ, şi să înţeleagă din încercări ceea ce El doreşte.