Diferenţa între religioasa devotată şi cea fervoroasă

El pan 9, 276-282

Iubite fiice, una dintre voi îmi spune că doreşte să cunoască diferenţa care există între religioasele devotate şi cele fervoroase.

Eu cred că religioasele devotate

• sunt binevoitoare
• au bune intenţii
• depun mult efort pentru ca să evite greşelile deliberate.
• Sunt însă pline de vanitate şi prezumţie şi dat că nu sunt obişnuite
• să practice abnegarea şi sacrificiul numai din iubire pentru Dumnezeu,
• deseori le lipseşte energia şi cumpătarea, mai ales în încercări.
• Se înţelege că nu sunt decise şi schimbă cu uşurinţă comportamentul lor.
• Când încercările nu se zăresc ele sunt dispuse la ori ce suferinţă dar cu uşurinţă îşi pierd răbdarea şi se lamentează când bunul Isus le încearcă cu dureri şi ariditate.
• Gata să formuleze generoase propuneri dar cu multă imperfecţie le împlinesc, mai ales când se verifică vre-o problemă care le surprind.
• Din această cauză avansează foarte încet şi trebuie să se exercite în mod particular în virtuţile tăriei, cumpătării şi umilinţei.

Religioasele fervoroase

• sunt mai strâns unite lui Isus,
• îl iubesc mai mult,
• sunt mult mai umile neîncrezându-se în sine ci în Dumnezeu.
• Din iubire pentru El renunţă întotdeauna la sine, îndură şi sunt mai cumpătate în împlinirea îndatoririlor lor.
• Cresc în iubire faţă de Isus eliberându-se de ceea ce constituie un pericol.
• Cu multă uşurinţă, însă, se ataşează de creaturi, sub forma colocviilor îşi formulează părerile lor spunând: „Isuse al meu, dă-mi harul tău pentru ca în orice clipă să pot împlini voinţa ta. Ajută-mă să fiu umilă, iubitoare. Fă, Doamne, ca eu să recunosc cât de puţin te-am imitat pe tine”.

Fiicele mele, aş vrea să vă explic în ce constă rugăciunea afectivă dar mi-e imposibil s-o fac aşa cum o simt. Vă pot spune doar că cu cât mai mult îl iubim pe Dumnezeu, cu atât mai multă uşurinţă inima se desprinde de sine şi se uneşte lui Dumnezeu. Şi atunci, fiicele mele, se experimentează acele suave colocvii.

Fă, Isuse al meu, ca fii şi fiicele mele, să înţeleagă zi de zi că motivul pentru care ai vrut să intre în Congregaţie este acela de a te preamări sfinţindu-se pe sine şi pe cei care le sunt alături şi că, inimile fervoroase trebuie să facă din tine centrul vieţii lor. De aceea se străduiesc, se exercită în rugăciunea afectivă pentru a obţine prin ea cunoaşterea de tine, a iubirii tale, şi dorinţa de a te imita.

Isuse al meu, ajută-i ca toţi să ajungă să se unească ţie.

Rugaţi-vă pentru ca această mamă a voastră să devină o religioasă fervoroasă şi, unită Celui care este modelul perfecţiunii, să fie lumină pentru cei cu care îi sunt alături.