Ţelul carităţii

El pan 9, 283-288

Iubite fiice, una dintre voi mă īntreabă care este obiectivul principal al carităţii. Eu cred că primul şi cel mai important obiectiv al iubirii noastre este Dumnezeu, considerat īn infinita realitate a perfecţiunilor sale.

Porunca iubirii, fiicele mele, este foarte īntinsă; nu are limite pentru că măsura iubirii de Dumnezeu este al iubi fără măsură.

Iubirea noastră trebuie să crească pānă la moarte şi acest lucru ne obligă să ne īnaintăm spre perfecţiune fără oprire.

Multe persoane cred că dacă se deţin iubirea, fie cāt de puţină, sunt deja pe drumul perfecţiunii, atāt timp cāt sunt orientate spre cer, evitānd să īncalce porunca obligatorie pentru a obţine māntuirea.

Eu cred că, Slujitoarea Iubirii Milostive nu trebuie să se mulţumească cu acest grad ci că trebuie să se străduiască să se īnalţe tot mai sus iubindu-l pe Dumnezeu nu numai din toată inima dar şi din toate puterile, fără să ţină cont de sine īnsăşi.

Fă, Isuse al meu, ca fii şi fiicele mele să nu uite nicicānd că iubire este prietenia şi că prietenia trebuie să fie reciprocă dat că se bazează pe comunicare şi are ca scop uniunea.

Ajută-i, Isuse al meu, să te iubească nespus de mult recunoscānd iubirea pe care Tu le-ai arătat-o lor chemāndu-i să devină Fii şi Slujitoare a Iubirii tale Milostive.

Rugaţi-vă cu toţii pentru ca această mamă a voastră să obţină harul ca viaţa ei să fie o continuă suferinţă ca ispăşire pentru păcatele săvārşite de către preoţii din lumea īntreagă şi ca atāt timp cāt trăieşte īn acest exil să-i poată dărui lui Isus tot ceea ce-i va cere, coste cāt o costa.