Dragostea curată şi adevărată se obţine prin renunţarea la sine

El pan 9, 314-319

Iubite fiice, una dintre voi îmi spune că deseori este tentată a crede că niciodată nu va ajunge gradul de perfecţie pe care Isus i-l cere pentru că, chiar dacă se străduieşte, se regăseşte mereu în aceiaşi situaţie, în starea de purificare şi nu cunoaşte nicicum starea luminoasă.

Îmi spune că se descurajează şi se gândeşte că nu este chemată să parcurgă drumul perfecţiunii pe care eu o îndrum.

Spune că vede multe surori care păşesc pe drumul perfecţiunii fără prea mult efort în timp ce ea nu reuşeşte să avanseze deloc; şi dacă uneori i se pare că a avansat cât de cât, imediat îşi dă seamă că este la fel ca înainte.

Nu uita, fiica mea, că pentru a avansa în sfinţenie primul lucru de făcut este purificarea inimii de orice păcat şi înfrumuseţarea acesteia cu virtutea carităţii, cu sacrificiul şi abnegarea, pentru a i se asemăna tot mai mult bunului Isus. Trebuie să ne decidem să-l urmăm cu bunăvoinţă, pas cu pas, şi să practicăm învăţăturile sale, exercitându-ne în virtuţile morale şi teologale. Primele ne uşurează calea şi ne întăresc sufletul iar cele din urmă ne unesc lui Dumnezeu. Pentru a obţine cu mai multă uşurinţă acest lucru, sufletul trebuie să perfecţioneze rugăciunea şi să se străduiască să-l iubească şi să-l imite pe bunul Isus. Tocmai atunci, fiica mea, începe să păşească pe drumul luminos pentru că a-l urma pe Isus înseamnă a urmări lumina.

Trebuie să ne amintim mereu că printre persoanele care urmează calea perfecţiunii sunt unele arzătoare care practică penitenţa şi mortificările iar altele care nu se preocupă de mortificarea sensurilor. Unele caută să se opună naturii lor, înfrânează pasiunile şi sunt foarte generoase cu Dumnezeu căruia nu ştiu să-i nege nimic. Altele însă corespund cu mai multă greutate stimulărilor harului şi continuă să se lamenteze că nu progresează şi pun în dubiu chemarea lor la perfecţiune.

Fă, Isuse al meu, ca fii şi fiicele să nu uite nicicând că iubirea pentru Dumnezeu este un lucru important dar că această iubire curată şi adevărată nu o vor obţine dacă nu vor renunţa la sine, nu vor practica caritatea şi penitenţa.

Rugaţi-vă cu toţii pentru ca această mamă a voastră să trăiască abandonându-se cu totul lui Dumnezeu. El să-mi dăruiască harul de a trăi imersă în durere pentru a ispăşi pentru jignirile pe care i le aduc preoţii din lumea întreagă.