Valoarea faptelor noastre săvârşite din iubire faţă de Dumnezeu

El pan 9, 320-326

Iubite fiice, nu uitaţi că bogăţia faptelor meritorii pe care zi de zi le săvârşim este foarte mare, dat că orice faptă bună pe care o împlinim în libertate şi în stare de har, cu intenţia de a-i fi pe plac lui Dumnezeu, are trei valori: meritoriu, satisfăcător, impietator, iar acestea contribuie la progresul nostru spiritual.

Prin valoarea meritorie non mărim capitalul harului nostru habitual şi dreptul nostru la împărăţia cerurilor.

Valoarea satisfăcătoare cuprinde trei elemente:

• bunăvoinţa care, împreună cu părerea de rău şi umilinţa inimii atrage bunătatea lui Dumnezeu şi îl determină să ne ierte păcatele:
• expiaţia ce, prin insuflarea harului, şterge păcatul nostru;
• satisfacţia ce, prin mijlocirea suferinţei cu care faptele noastre sunt însemnate, satisface în mod total sau parţial pedeapsa pentru păcat.

În plus, fiicele mele, faptele bune produc acceptarea voluntară a suferinţelor şi întristărilor în această viaţă, iar acesta este un semn sigur al iubirii lui Dumnezeu.

Pentru cel ce iubeşte, există oare o consolare mai mare decât faptul că prin suferinţă se purufică şi se uneşte tot mai strâns lui Dumnezeu?

În necazurile şi suferinţele noastre, fiicele mele, să ne fie de consolare gândul că crucile noastre sunt trimise sau cel puţin sunt voite de Dumnezeu şi ne sunt necesare pentru a-l iubi tot mai mult.

Bunului Isus îi cer harul ca împreună cu mine fii şi fiicele să ajungem să crucile noastre şi să fim fericiţi pentru că trăim o viaţă de rugăciune, mortificare şi penitenţă.

Iar voi rugaţi-vă pentru ca această mamă a voastră nu numai să iubească suferinţele, mortificările şi crucile, ci să le dorească din adâncul inimii.