Umilinţa

El pan 17, 43-51

Fiicele mele, eu cred că umilinţa, respectul şi supunerea nu trebuie să fie practicate de teamă ci din iubire. Trebuie deci să-i cerem bunului Isus să ne dăruiască umilinţa iubitoare, plină de respect şi supunere; nu numai în raportul nostru cu El ci şi cu creaturile. Totuşi, în acest caz, ţinând cont de slăbiciunea noastră, trebuie să-i cerem o supunere înfricoşătoare pentru a obţine de la Isus, El care este Iubire, iertare şi îndurare împreună cu iubirea filială. El să ne dăruiască harul ca, cu ajutorul său, să putem purifica şi înălţa iubirea încât viaţa noastră în raport cu Dumnezeul nostru, cu aproapele şi întreaga creaţie, să se dezvolte într-o atmosferă de caritate.

Să nu uităm, fiicele mele, că faptele care-i sunt mai mult plăcute Domnului sunt cele care se fac din ascultare faţă de reprezentanţii săi, dat că prin ascultare îi oferim şi-i sacrificăm lui Dumnezeu partea cea mai nobilă din noi. Putem deci spune că ascultarea este un olocaust perfect în care omul i se oferă în întregime Dumnezeului şi Domnului său.

Să nu uităm, fiicele mele, că religioasele neglijente şi mediocre, pentru faptul că nu luptă cu sine însăşi, foarte târziu sau poate chiar nici-o dată nu vor obţine pacea inimii.

Cele generoase şi diligente însă, cu ajutorul bunului Isus, prin ascultare s-au eliberat de greutatea propriilor păreri, propriei voinţe şi orice lucru pentru sine, şi aceste vor beneficia de o pace inalterabilă şi multă linişte, mereu doritoare de a i se dărui lui Dumnezeu, pentru ca El să fie pentru ele totul şi orice lucru.

În aceste lucruri, fiicele mele, duşmanul naturii umane, obişnuieşte să depună un mare efort pentru a descuraja şi înşela sufletele, punând în faţa ochilor lor numai piedici şi obstacule, ascunzând consolările imense pe care bunul Isus obişnuieşte să le dăruiască celor care aleg să sufere pentru El.

Multe suflete chemate de bunul Isus să participe la aceste imense consolări, scandalizate de ignominia crucii, preferă să se ocupe de cele pământeşti şi de ele însăşi în loc să se abandoneze nebuniei lui Cristos cel Răstignit. Ne având deci curajul de a renunţa la pasiunile lor şi de a-l urma pe bunul Isus, îi vor întoarce spatele şi se vor îndepărta de El, triste şi neîmpăcate în inimile lor.

Fiţi atente, fiicele mele! Să nu vă scandalizaţi şi să nu vă ruşinaţi de cruce, dându-i crezare duşmanului, deseori transformat în părinte spiritual, şi să renunţaţi a mai împlini voinţa bunului Isus.

De astăzi înainte, fiicele mele, să ne străduim a ne comporta întru totul precum adevărate Slujitoare a Iubirii Milostive. Să nu căutăm mila creaturilor în suferinţele noastre pentru că am putea întâlni un altul consacrat lui Isus ce poate fi în aceeaşi situaţie cu noi, poate, ca şi noi caută afectul şi mângâierea creaturilor. Instigate de aceste inimi puteţi decide să renunţaţi la bunele învăţături ale Mântuitorului nostru Isus Cristos şi vă veţi scufunda, directorul spiritual împreună cu acea religioasă condusă de el, în nămolul din care, într-o zi, îndurarea Domnului v-a salvat. Dacă până acum i-am dat ascultare duşmanului, naturii umane, şi înşelate de acest duh care prin orice mijloc ne învaţă să căutăm faima, stima, onorurile şi iubirea oamenilor, să alergăm acum la bunul nostru Părinte şi să-i cerem să ne ajute să rupem aceste legături ce ne ţin strâns legate. Să-i cerem iertare pentru nelegiuirea noastră şi, ajutate de către El, vom reuşi să urâm ceea ce până acum ne-a măgulit.

Să-i cerem acestui bun Părinte să ne ierte încă o dată, să ne ajute să-l urmăm şi să primim învăţăturile sale, conform voinţei sale.

Fiicele mele, să dorim suferinţa şi dispreţul şi să nu căutăm recompense şi gratitudine din partea creaturilor pentru ceea ce înfăptuim în favoarea celor săraci, în cine, de fapt, ar trebui să recunoaştem imaginea Învăţătorului nostru.

[Home page | Pensieri | Home_Rumeno]

realizzazione webmaster@collevalenza.it
ultimo aggiornamento 12 luglio, 2006