O inimă împietrită… O inimă plină de raţiuni

El pan 7, 83-90

Fragment dintr-un comentariu a Maicii Speranţa asupra Pătimirii lui Isus

Să privim la învăţătura pe care Isus ne-o dă prin expulzarea vânzătorilor din templu. Alungându-i pe aceştia din templu ne arată zelul său pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru templu. Zelul constă în înlăturarea de obiectul pe care-l iubim ceea ce-l deranjează şi deci, Isus, a înlăturat din templu, acea casă de rugăciune, vânzătorii seculari. S-a arătat plin de tărie întrucât singur i-a alungat şi fără teamă.

Şi când iudeii i-au cerut un semn prin care să arate că are dreptul de a face aceste lucruri, El le-a răspuns: «Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica» (In 2, 18ss). El se referea la templul trupului său, ca şi cum ar fi spus: „distrugeţi cu lovituri, cu cuie şi cruce acest trup”. Le-a dat astfel o mărturie de iubire, permisiunea de a înfăptui acest lucru în viitoarea lui pătimire. A şi anunţat, în acelaşi timp, învierea sa după moarte, confirmând atotputernicia sa, pentru că le-a zis: „Eu în trei zile îl voi ridica», cu alte cuvinte, „în trei zile eu voi învia”.

A alungat deci din templu vânzătorii de porumbei, nu cu biciul ci prin cuvinte şi minuni arătându-ne astfel aceste sunt cele două feluri prin care El atrage la sine; prin teamă şi prin iubire. Ne spune că templul este casă de rugăciune căci li se adresează spunându-le: «Casa mea este casă de rugăciune voi însă aţi făcut-o peşteră de tâlhari» (Lc 19, 46).

În loc să-i certe pe preoţii din templu ce, din cauza avariţiei lor ascunse sub pretextul că astfel au totul la îndemână şi deci erau mai vinovaţi decât vânzătorii, i-a certat pe aceştia din urmă, vinovaţi şi ei dar nu de o potrivă, pentru că prin ei critica lui trebuia să fie eficace.

Cărui grup noi ne asemănăm? Ne poate dojeni cu asprime Isus, să taie şi să cureţe cum găseşte de cuviinţă, convins că noi vom răspunde îndemnurilor şi observaţiilor sale? Sau poate aparţinem celor cu inima împietrită şi deci Isus se vede obligat să renunţe ştiind El că nu vom corespunde recomandărilor şi corecţiilor sale?

Fiicele mele, dacă careva dintre voi îşi simte inima împietrită, plină de justificări, să alerge la picioarele lui Isus, să-i ceară iertare şi să-i spună cu umilinţă: „Părintele meu, nu mă abandona. Sunt bolnavă dar vreau să mă vindec şi deci, alerg la tine, medicul şi Domnul meu. Nu ţine cont dacă medicamentul va fi amar sau va trebui să sufăr pentru ca să pot înlătura de la mine ceea ce nu-ţi este pe plac, pentru că eu, cu ajutorul tău, sunt dispusă să fac orice. Te rog, nu-ţi îndepărta faţa de la mine, cum ai făcut în trecut cu poporul ales, nerecunoscător pentru harurile divine şi într-u totul atras de cele pământeşti”.

[Home page | Pensieri | Home_Rumeno]

realizzazione webmaster@collevalenza.it
ultimo aggiornamento 12 luglio, 2006