Paradisul

El pan 8, 1174-1195

Iubite fiice, astăzi vreau să vorbim despre glorie, ca stat şi frăţietatea celor fericiţi. Gloria, Paradisul, fericirea, este un stat perfect în care sunt prezente toate bunurile şi lipseşte orice rău.
Bunurile în acest stat sunt veşnice ca durată şi sigure ca posesie; imutabile în perfecţie şi pe deplin satisfăcătoare; lipseşte plictiseala şi mereu se reînnoieşte plăcerea bucuriei, la fel ca în prima zi, la început; aceste proprietăţi nu le posedă bunurile pământeşti.

Cerul este locul unde Dumnezeu se manifestează sufletelor sfinte; loc plin de lumină cerească şi dulce; Dumnezeu însuşi cu preasfânta umanitate a bunului Isus este izvorul bucuriei celor fericiţi. Cerul empireu este un loc sigur, durabil, şi mai splendid decât s-ar putea exprima în cuvinte; pentru el noi trebuie să suspinăm zi şi noapte zicând: „Cât sunt de amabile, Dumnezeul meu, locuinţele tale; sufletul meu le doreşte şi din cauza violenţei acestei dorinţe simt că nu mai rezist”.

Locuitorii cerului sunt fără număr; foarte nobili şi înţelepţi în toate; conversează cu multă familiaritate. Sunt precum crinii fără spini şi spicele de grâu fără paie, dispuşi în mod variat, în armonie şi acord, deşi nu în egală măsură este gloria de care se bucură; asemănători stelelor de pe cer ce, deşi diferite ca luminozitate şi mărime, sunt minunat organizate. Împreună se bucură de gloria celorlalţi la fel ca şi de a sa şi se iubesc cu o iubire imensă. Aceasta este părerea mea despre glorie ca stat şi frăţietate a celor fericiţi.

Dacă noi l-am iubi cu adevărat pe bunul Isus şi am lua seamă la inspiraţiile sale, dacă ne-am iubi reciproc şi am vedea în superiorii noştri imaginea Mântuitorului, dacă am fi culmea carităţii lui Dumnezeu, casele noastre ar putea fi anticamerele cerului; locuitorii pot fi cei săraci iar noi îngerii lor păzitori. Fiicele mele, în mâinile noastre este puterea de a face din casele noastre anticamere ale cerului şi să trăim pe pământ precum îngerii în cer, iubindu-l şi preamărindu-l pe Dumnezeu, făcând ceea ce îngerii nu pot face, altfel spus, să suferim pentru El şi să ne străduim în favoarea celor săraci.

Să vedem, în continuare, gloria sufletului şi cea a trupului cu sensurile sale.
Gloria care îi este dăruită sufletului celui drept este maxima care s-ar putea dărui pentru că îl are în sine pe însuşi Dumnezeu, ce se uneşte sufletului precum focul fierului, pătrunde în adâncul lui şi îi comunică proprietăţile sale.

Memoria îl păstrează pe Dumnezeul său şi pătrunde în abisul divinităţii fără a-şi mai aminte de alte lucruri. Când voi trăi şi eu de acest ideal, atât de mult dorit!

Inteligenţa răpită de către perfecta viziune a Divinităţii şi a Preasfântei Treimi, îl cunoaşte acum pe Tatăl care l-a generat pe Fiul şi pe Duhul Sfânt care de la amândoi purcede; vede acum perfecţiunile divine, misterele în care, prin credinţă, a crezut, secretele paternei providenţe prin care Dumnezeu ne conduce la mântuire; toate acestea satura dorinţa ei nesfârşită de cunoaştere.

Voinţa este plină de iubire pentru Dumnezeu în eternă uniune de caritate, este extaziată şi imersă în infinita plăcere de Domnul, împlineşte cu maximă bucurie toate actele virtuţilor. Această uniune mult dorită, fiicele mele, va fi nu numai pentru un singur moment ci pe vecinicie.

Trupul glorificat are patru caracteristici

Prima este luminozitatea. Ea devine mirabilă ca frumuseţe, strălucitoare precum soarele, asemenea trupului lui Cristos şi, dacă în viaţă a avut vre-o rană din iubire pentru Dumnezeu său, aceasta apare acum precum un smalt ornat de pietre preţioase a cărei vedere, în interior şi exterior este foarte plăcută şi a cărei compoziţie armonică produce o mare strălucire.
Al doilea este impasibilitatea şi nemurirea căci trupul este mereu viguros şi proaspăt, nu mai este supus foamei şi setei şi niciunei dureri.
Al treilea este agilitatea şi uşurarea; sufletul domină atât de bine trupul încât îl poate muta dintr-o parte în alta cu multă uşurinţă.
Ultima este o realitate spirituală; trupul nu mai are nevoie de hrană şi băutură, poate penetra cerurile şi să traverseze orice materie fără vre-un impediment.

Se bucură şi sensurile

Văzul admirând toate frumuseţile şi mai ales umanitatea lui Isus Cristos, Domnul nostru; auzul ascultând dulcile cuvinte pe care între ei şi le schimbă cei fericiţi din ceruri şi melodiile cereşti; mirosul cu fragranţa suavă a corpurilor glorioase; gustul pentru suavitatea cerului, acea saturaţie pe care o poate primi de la alimentele cele mai gustoase; tactul se bucură de plăcerile drepte şi sfinte.

Este izvorul de măreţie pentru sufletele celor drepţi, premiul fericirilor

Împărăţia cerurilor promisă celor săraci cu duhul este, fiicele mele, vederea clară şi continuă a Dumnezeului nostru, posesia bogăţiilor sale infinite pe care fiecare dintre cei fericiţi le poartă înăuntrul lor şi de aceea sunt chemaţi regi.

Celor umili le este promis pământul binecuvântărilor şi deliciilor divine; patria fericită unde lacrimi şi exil nu există.

Celor ce plâng le este promisă consolarea imensă ce nu cunoaşte tristeţe şi durere, pentru că vederea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, a Preasfântei Fecioare, a ierarhiilor cereşti şi acelui loc, le inundă inima de pace.

Celor ce le este foame şi sete de dreptate le este promisă saturaţia şi abundenţa tuturor bunurilor care se pot dori, pentru că sufletul este umplut de daruri şi eliberată de orice suferinţă. Acest lucru nu se poate întâmpla aici pe pământ pentru că bunurile sunt limitate şi defectuoase.

Celor milostivi le este promisă plinătatea milostivirii şi astfel Domnul premiază, din infinita sa bunătate, faptele de har împlinite din iubire faţă de El, în această lume; acest premiu este numit coroana dreptăţii şi a milostivirii.

Celor curaţi cu inima le este promisă vederea lui Dumnezeu, Cel care esenţa gloriei. Este premiată credinţa cu vederea clară de Dumnezeu şi a misterelor profesate în această viaţă; speranţa cu posedarea deplină a toate cele care s-au sperat în acest exil; caritatea cu cea mai mare iubire faţă de Binele care se vede, împreună cu bucuria şi plăcerea inefabilă.

Făcătorilor de pace le este promisă adoptarea de către Dumnezeu pentru că primei adoptări imperfecte realizată în această viaţă prin intermediul sacramentelor, urmează cea de a doua, care este perfectă, în a cărei posesie sufletul intră atunci când este glorificat; ea dobândeşte dreptul de a primi, la sfârşitul veacurilor, trupul său glorificat.

Să medităm, fiicele mele, asupra gloriei care cuprinde cele şapte premii pe care Domnul nostru Isus Cristos le promite în cartea Apocalipsei, celor care vor învinge.

Celor care perseverează în prima fervoare sau prin penitenţă se reîntorc la ea li se promite că se vor hrăni din arborele vieţii care este în Paradisul lui Dumnezeu.

Paradisul este cerul, arborele vieţii este Dumnezeu, hrana este vederea clară de Dumnezeu şi Umanitatea lui Isus Cristos ce-i converteşte pe cei drepţi în noi arbori de viaţă, cu fructe gustoase de afecte şi favorurile cerului.

Celor care vor rezista tentaţiilor şi persecuţiilor până la moarte, le va dărui coroana vieţii; cel care va învinge nu va suferi la moartea de apoi, altfel spus, chiar dacă va muri prin moartea dintâi, care este moartea trupului, nu va muri la a doua moarte, care este moartea păcatului şi a iadului, pentru că Dumnezeu îi va elibera şi de la moartea cea dintâi, dăruindu-le trupurile glorificate.

Celor care se opun duşmanilor şi se îndepărtează perversele tovărăşii „le voi dărui mana ascunsă şi o pietricică albă pe care va fi scris un nume nou, pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de cel care o primeşte”. Mana este Divinitatea care conţine în sine toate deliciile; piatra albă este o preţioasă mărturie pe care Dumnezeu o dăruie celui fericit, o mărturie a faptului că a fost ales de a se bucura de El pentru totdeauna, cu ferma siguranţă că nu va fi exclus niciodată; numele scris este fiul lui Dumnezeu şi moştenitor al împărăţiei sale; este nou ca perfecţie şi perpetuitatea cu care este dat în acel moment.

Celor care până la urmă vor păstra poruncile „eu le voi da putere asupra naţiunilor; le vor paşte cu nuiele de fier şi le vor sfărâma precum vasele de argilă, cu aceiaşi putere pe care Eu am primit-o de la Tatăl meu, şi le voi da lor steaua dimineţii”. Asta înseamnă că oricât de mici or fi fost pe pământ, vor fi împăraţii şi guvernatorii celor care au fost vestiţi pe pământ dar nu au învins. Steaua dimineţii este Isus Cristos, Om şi Dumnezeu, care li se dăruieşte celor care imită faptele sale.

Cei care nu-şi vor păta inimile şi vor împlini fapte bune în faţa lui Dumnezeu „vor fi îmbrăcaţi în haine albe; nu va fi şters numele lor din cartea vieţii şi vor fi recunoscuţi de către Tatăl meu, în faţa îngerilor”.

Din cei ce vor persevera în păstrarea bunurilor primite „voi face coloanele templului Dumnezeului meu şi nu vor mai ieşi vre-odată. Voi grava pe ei numele Dumnezeului meu şi numele cetăţii Dumnezeului meu, a Ierusalimului nou, care coboară din ceruri, împreună cu numele meu nou”. Cei care, în această viaţă, au fost constanţi în fapte bune, vor fi coloane de mare importanţă, prelucrate la maxima perfecţie, pentru a fi aşezate în Ierusalimul ceresc, din care nu vor mai fi îndepărtate. Pe aceste coloane se va scrie numele lui Dumnezeu, a Ierusalimului ceresc şi numele nou a lui Isus Mântuitorul, pentru a da mărturie că Dumnezeu le păstra ca pe un lucru al său şi opera mâinilor sale.

Pe cei care înving moleşeala şi mediocritatea care provoacă vomatul „îi voi aşeza alături de mine pe tronul meu, căci eu am învins şi m-am înălţat la tronul Tatălui meu”. Deci, pe cel umilit şi înjosit în această lume dar învingător din iubire pentru Cristos, Dumnezeu îl vă înălţa şi-i va dărui suprema măreţie alături de Fiul său Isus, cu care va conversa în mod familiar, şi va participa la bunurile tronului său, aproape deificat în măsura în care îi va fi cu putinţă.

Cum vedeţi, fiicele mele, gloria celor drepţi constă în vederea lui Dumnezeu, şi deci cu toate trebuie să aspirăm, pentru că sufletul care-l posedă pe Dumnezeu posedă totul; nimic nu-i lipseşte pentru că Dumnezeu îi este de ajuns.

[Home page | Pensieri | Home_Rumeno]

realizzazione webmaster@collevalenza.it
ultimo aggiornamento 12 luglio, 2006