Preacucernice Părinte Gino Capponi, Collevalenza

El Pan 19 cart, 1968-1976

Madrid, 2 aprilie 1954

Preaiubit Părinte, astăzi, doi aprilie, vă scriu pentru a vă comunica că, mulţumită bunului Isus, cred că sunt mult mai liniştită după ce El mi-a promis din nou că se va îngriji de cele două congregaţii, mai ales de cea a Fiilor Iubirii Milostive ce, fiind mai tânără şi lipsită de experienţă, are mai multă nevoie de îngrijirile sale, de ajutorul său şi de atenţia sa.

Promisiunile bunului Isus, părintele meu, m-au consolat întotdeauna dar niciodată la fel de mult ca acum când sunt departe de Collevalenza. Cert este, şi acest lucru mă linişteşte, că El este cel care a chemat la existenţă Fii Iubirii Milostive pentru că, în vremurile grele care se apropie, ei să consacre lui Isus şi glorie sale toate puterile şi viaţa lor, prin apostolatul şi dăruirea lor, plini de iubire şi dornici ca Isus să fie iubit de toţi cei pe care ei îi vor întâlni în viaţa lor. Bunul Isus, în schimb, mi-a promis că îi va ţine la inimă şi că nu va pierde vre-o ocazie de a înfrumuseţa şi a sfinţi inimile membrilor acestei congregaţii ale sale.

Bunul Isus spune că, în aceste timpuri, părintele meu, tocmai dumneavoastră, în funcţia de superior a acestei congregaţii în faşă, va trebui să cultivaţi, în cei care depind de dumneavoastră, acest preţios adevăr. Dragostea pentru aproapele este dragostea de Dumnezeu şi prin această iubire noi primim toate beneficiile pe care Dumnezeu le acordă celor care-L iubesc.

Spuneţi, părintele meu, cum bunul Isus nu se lasă învins în generozitate. Iată de ce a promis că ne va răsplăti de o sută de ori mai mult, cu orice fel de haruri, orice se săvârşeşte cu iubire pentru aproapele, din iubire faţă de El. Fiţi bun şi amintiţi-le acest lucru şi fiicelor mele, surorile dumneavoastră.

Spuneţi-le, părintele meu, fiilor şi fiicelor mele să-şi propună:

• să evite orice l-ar putea conduce pe aproapele la păcat;
• să fie atenţi ca să nu producă neplăceri fraţilor lor;
• să nu discute nicicând de defectele aproapelui, chiar şi atunci când sunt siguri de anumite defecte, convinşi că şi ei pot avea aceleaşi defecte sau poate şi mai mari.

Dacă o vrea bunul Dumnezeu, mâine, trei aprilie, vom porni spre Alfaro. Sper ca fiicele mele de acolo să nu se piardă în fel şi fel de pregătiri, cum au făcut şi continuă să mai facă acestea de aici de la Madrid pentru această sărmană creatură care sunt eu.

Eu, părintele meu, sunt bine sănătoasă, chiar dacă dumneavoastră nu mă veţi crede. Sunt puţin obosită pentru că doresc să termin îndată. Deşi sunt destul de liniştită mă tot gândesc la situaţia pe care am lăsat-o acolo. Nu reuşesc să mă abandonez cu totul în mâinile bunului Isus şi aceasta îmi produce o mare suferinţă.

Am avut de trei ori ocazia să mă întâlnesc cu directorul meu spiritual de mai înainte, Părintele Ruiz, care mi-a vorbit şi m-a învăţat cu destul de multă severitate, dar tot nu cât aş fi meritat eu,

• să las totul în mâinile bunului Isus,
• să nu mai pierd timpul gândindu-mă la lucruri care poate nici nu se vor verifica dar care, cu siguranţă degradează uniunea mea intimă cu bunul Isus;
• să mă angajez a încheia această vizită canonică în pace, cu mult calm şi cu multă caritate;
• să fiu mereu atentă pentru a-i oferi bunului Isus tot ceea ce El îmi va cere în mod direct sau indirect.

Rugaţi-vă mult, părintele meu, pentru ca eu să pot trăi tot restul zilelor mele în uniune intimă cu bunul Dumnezeu, fără a dori ceea ce nu este voinţa sa divină, uitând mereu de mine însumi, gândindu-mă numai la El.

Fiţi sigur că şi eu voi cere aceleaşi lucruri pentru dumneavoastră precum şi pentru toţi fii şi fiicele mele.

M. Esperanza de Jesús, eam

[Home page | Pensieri | Home_Rumeno]

realizzazione webmaster@collevalenza.it
ultimo aggiornamento 12 luglio, 2006