Către Părintele Iosif Maria Odriozola

El Pan 19 cart, 1351-1353

Roma, 5 septembrie 1942

Iubit şi respectat părinte. Ziua de astăzi a fost pentru mine o zi de mare suferinţă dându-mi seamă că pentru anumite lucruri ce nu meritau atât de mult am fost preocupată şi m-am lăsat dominată de nerăbdare. Cât de rău îmi pare, părintele meu, căci simt în inima mea cât de puţin am reuşit să copii de la bunul Isus.

Ca urmare la toate acestea m-am lăsat cuprinsă de o mare tristeţe şi acest lucru m-a făcut să pierd acel timp pe care ar fi trebuit să-l petrec cu El, deşi ştiam foarte bine că El, bunul Isus, mă aşteaptă mereu şi că pentru puţinul afect pe care eu i-l pot oferi El mă aprinde de dragostea lui şi se preocupă pentru ca eu să pot stăpâni o profundă cunoştinţă de adevăr, pentru ca inima mea să se înalţe iubitoare spre El, şi a-L iubi întotdeauna.

Părinte, cereţi-i bunului Isus

• să mă ierte încă odată,
• ca cu ajutorul său eu să nu mai uit atât de uşor de El şi de iubirea pe care mi-o poartă.
• Cereţi-i ca eu să pot trăi cu totul în El,
• să nu mai pierd timpul suferind fără motiv,
• să nu măi dau înapoi în faţa eforturilor ce sunt necesare pentru a avansa în sfinţenia mea.
• Rugaţi-L, părintele meu, să uite de toate nerecunoştinţele mele şi de puţina delicateţe care am avuto pentru El.
• Rugaţi-L să-mi dăruiască multă iubire şi îndelungate suferinţe.

Fiţi convins că şi eu voi cere ca şi dumneavoastră să aveţi o mare iubire pentru bunul Isus şi să iubiţi sacrificiul.

M. Esperanza de Jesús, eam

[Home page | Pensieri | Home_Rumeno]

realizzazione webmaster@collevalenza.it
ultimo aggiornamento 12 luglio, 2006