În durere trebuie să ne unim mai mult Dumnezeului nostru

El Pan 19 cart, 919-924

Bilbao, 25 martie 1940

Draga mea fiică,
din scrisorile tale îmi dau seama că mare este dorinţa ta de a te întoarce în Spania pentru a-mi fi alături. Fiica mea, gândeşte-te că tu astăzi împlineşti o mare misiune ce ţi-a fost încredinţată mai înainte de a ne cunoaşte. Misiunea de a apăra iubita noastră congregaţie, pregătită pentru tine încă din anul 1930, exige acum sacrificiul despărţirii noastre pe care noi trebui să-l oferim cu bucurie Dumnezeului nostru.

Fiica mea, să nu uităm că pentru a ajunge să fim perfecte este indispensabilă renunţarea la noi înşine şi la orice creatură şi astfel vom înlătura două mari piedici în cale uniunii noaste cu Dumnezeu.

Fiica mea, să-i cerem lui Dumnezeu harul de a nu ne întâlni degrabă iar despărţirea şi suferinţele noastre să repare greşelile care se comit prin aceste intrigi diabolice; să-i cerem să formeze în noi obişnuinţa de a ne gândi numai la El şi astfel dacă suferim să suferim cu El iar dacă suntem fericite să fim împreunăm cu El.

Ajută-ne, Isuse al meu, să facem din tine centrul vieţii noastre pentru ca să nu mai trăim noi ci tu să trăieşti în noi.

Fiica mea, să nu pierdem timpul pe care bunul Isus ni-l oferă pentru a ne sfinţi, lăsându-ne abătute de tristeţe şi durere. Să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru ca inima noastră să se îndrepte numai către Dumnezeu şi să-i cerem bunului Isus să sporească în noi speranţa iar această să ne facă să-l dorim numai pe El, Bunul suprem, iar singura noastră speranţă să fie Dumnezeu, dorinţa de a-l poseda şi iubire fără măsură.

Ajută-ne, Isuse al meu, ca în aceste momente de încercare să nu uităm că în durere trebuie să ne unim mai strâns lui Dumnezeu şi să întărim iubirea noastră pentru tine.

M. Esperanza de Jesús, eam

[Home page | Pensieri | Home_Rumeno]

realizzazione webmaster@collevalenza.it
ultimo aggiornamento 13 luglio, 2006