Efectele Sfintei Euharistii

El pan 8, 560-572

Iubite fiice, să ne gândim la învăţătura pe care o deţine misterul Euharistiei, dar şi planul însăşi a acestui mister realizat de către suprema Putere, fie că-l considerăm ca mijloc de realizare a scopului supranatural, sau ca aliment convenabil pentru o viaţă divină, sau ca vinclu ce uneşte cele două ordine: natural şi supranatural.

Să ne oprim deseori, de-a lungul zilei asupra acestei fascinante consideraţii. „Pentru un destin care constă în uniunea eternă şi perfectă a creaturii cu Creatorul său, uniune-căsătorie care va dura în veşnicie, care alt mijloc proporţionat s-ar fi putut cere a uniunii temporare dar foarte strânsă şi fericită, a omului cu Dumnezeul şi Domnul său în sacramentul divin? Care alt preludiu a fericirii eterne ne-ar fi putut fi dat? Şi care scară mai sigură pentru a ne urca la cer?”.

Adecvarea naturii mijloacelor la indolul şi condiţia scopului este atributul ştiinţei şi de aceea, în acest mijloc putem recunoaşte destinul la care vom ajunge, ca printr-un pasaj natural şi nu printr-un salt. Dar nu din această cauză va fi mai puţin plăcută surpriza vieţii eterne.

În plus, pentru a trăi aici pe pământ o viaţă divină, cerească, care alt aliment ar fi putut să ne dea nouă bunul Isus dacă nu Pâinea îngerilor, adevărata Mană venită din cer? Ar putea să fie înţeles misterul acelei vieţi supranaturale, care este viaţa lui Dumnezeu în om, în lipsa acestui aliment?

O, fiicele mele, nimic altceva nu ar fi fost mai conform infinitei înţelepciuni a Dumnezeului nostru decât unirea, printr-un minunat lanţ, a ordinului natural cu cel supranatural, la fel cum a unit în om ordinul naturii cu duhul, şi în misterul euharistiei a împreunat, în persoana lui Isus, cerul şi pământul, creatorul cu creatura. Să ne deschidem ochii la lumina unei umile cugetări, şi iluminaţi de Sfânta Împărtăşanie, vom ajunge imediat la cunoaşterea lui Dumnezeu, vom obţine o iubire arzătoare.

Să ne amintim, fiicele mele, că minunatele efecte a divinei Euharistii sunt: cunoaşterea şi iubirea de Dumnezeu. Una dintre voi m-a întrebat dacă nu se poate aspira mai uşor la cunoaşterea lui Dumnezeu în înaltul cerurilor, pe tronul măririi sale, acolo unde la văzut şi Isaia transportat fiind într-o viziune supranaturală.

Fiica mea, renunţă la acest mod de a-l vedea pe Dumnezeu pentru o altă viaţă mai fericită: păstrează-l pentru fericirea din ceruri şi aminteşte-ţi că, în acest surghiun, cel mai bine îl vei putea cunoaşte pe umilul tron al altarului. Tu, fiica mea, pretinzi ca cu ochii tăi bolnavi să-ţi fixezi privirea arogantă în discul înflăcărat al soarelui înfocat? Doar orbirea va fi singurul tău rezultat iar bunul Isus îţi va răsplăti îndrăzneala făcând ca obscuritatea să devină mai densă şi să-ţi ascundă privirii până şi lucrurile cele mai simple.

Aminteşte-ţi că Dumnezeu, focul luminii, impenetrabil oricărei inteligenţe inferioare Lui, orbeşte în loc să lumineze temerara inteligenţă care încearcă să escaladeze cerurile pentru a-i fura razele cu care să-şi înfrumuseţeze fragila statuie a vanei ştiinţe.

Aminteşte-ţi, fiica mea, că pentru a putea vedea perfecţiunile lui Isus trebuie să-l contemplăm printr-un voal, asemănător norului de pe muntele Oliveto care, fără ca să ni-l fure, să ne permită să ne fixăm în el fragila noastră pupilă. Acesta este voalul cărnii în care Isus şi-a învăluit maiestatea. El făcându-se om a revelat bogăţiile îndurării sale: «Şi Cuvântul s-a făcut trup... iar noi am văzut gloria sa» (In. 1, 14). Nu numai gloria omului ci gloria lui Dumnezeu însuşi, numai har şi adevăr.

Ar fi trebuit să se întâmple tocmai contrariul, trupul ar fi trebuit să ni-l ascundă pe Fiul lui Dumnezeu, sau măcar să împiedice vederea gloriei sale, pentru că, iarbă fiind orice trup, josnica noastră natură nu pare a fi o îmbrăcăminte demnă de Dumnezeu şi nici o oglindă în care să oglindească perfecţiunile sale dumnezeieşti. Evanghelia însăşi ne asigură de acest lucru spunând-ne: «Şi Cuvântul s-a făcut trup... iar noi am văzut gloria sa» (In. 1, 14). Nu-ţi pot ascunde, fiica mea, că aspiraţiile tale îmi amintesc de iudeii care voiam minuni prin care să-l cunoască pe Dumnezeu şi de grecii care căutau în El izvorul sublimelor speculaţii. Ei însă ignorau faptul că lui Isus îi place să confunde toate calculele vanitoase a gândurilor oamenilor şi se lasă cunoscut numai de către cei care au privirea limpede, nu întunecată de superbie. Isus se manifestă prin suprema umilinţă a crucii pentru ca superbia carnală să nu se glorifice prin prezenţa lui.

Aminteşte-ţi fiica mea, că ştiinţa orgolioasă şi vanitoasă nu este ştiinţă adevărată şi nu alimentează duhul înfometat de adevăr şi bine. Mulţi creştini, şi chiar persoane religioase nu-l cunosc pe Dumnezeu pentru că de El şi-au format un concept straniu, format după măsura sistemelor şi patimilor lor şi, de aceea, de multe ori pretind miracole precum iudeii iar alte ori, precum grecii, pretind cunoaşterea lui Dumnezeu prin sublime concepte şi refuză să-l recunoască în umilinţa crucii şi înjosirea de pe altar. De aceia se aud exclamaţii precum: „Cum poate fi acceptată de egală măsură umilinţa Ostiei cu atotputernicia lui Dumnezeu? Cum putem crede că Cel care umple de sine întreg universul poate fi cuprins într-o mică parte de materie?.

Iată, fiicele mele, scandalul iudeilor reprodus de către raţionalismul fariseic. Trebuie să fiţi foarte atente pentru a nu cădea victime falsei ştiinţe care îi înalţă pe cei superbi cărora, din păcate, le lipseşte adevărata ştiinţă a lui Dumnezeu şi cunoaşterea de Dumnezeu. Din acest motiv poporul evreiesc a trebuit să asculte această tristă acuzaţie: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele însă inima lor este departe de mine» (Mt. 15, 8).

Nu-i urma-ţi pe cei orbi şi raţionalişti pentru că în ceea ce priveşte Sfânta Euharistie de ei se poate spune că dacă nu au judeca în mod nebunesc divinul, cu multă uşurinţă au putea vedea ceea ce vede creştinul umil şi simplu, cea mai minunată manifestare a puterii divine în marea de minuni care înconjoară augustul mister. Au putea vedea în Euharistie cel mai minunat miracol înfăptuit de bunul Isus şi au putea înţelege că în ea umilinţa este doar aparentă pentru că în realitate este virtutea lui Dumnezeu. În Sfânta Euharistie au putea vedea şi atinge cunoaşterea şi iubirea Dumnezeului nostru.

[Home page | Pensieri | Home_Rumeno]

realizzazione webmaster@collevalenza.it
ultimo aggiornamento 13 luglio, 2006